2 intrări
23 de definiții
din care- explicative (14)
- morfologice (6)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FLĂCĂI, flăcăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A trăi ca flăcău (neînsurat); a-și petrece tinerețea ca flăcău. – Din flăcău.
FLĂCĂI, flăcăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A trăi ca flăcău (neînsurat); a-și petrece tinerețea ca flăcău. – Din flăcău.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
flăcăi vi [At: SANDU, SĂM. II 716 / Pzi: ~esc / E: flăcău] (Reg) A trăi ca flăcău (neînsurat) Si: a burlăci, a feciori2 (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FLĂCĂI, flăcăiesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A trăi ca flăcău (neînsurat), a-și petrece tinerețea ca flăcău. V. burlăci. Mitu lui Filică flăcăia mai mult singur decît în ceata celorlalți băieți. MIHALE, O. 134. Cînd era unchiu-meu... copilandru, Voinea sin Voinea flăcăia. STANCU, D. 46.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A FLĂCĂI ~iesc intranz. 1) A fi flăcău. 2) A-și petrece anii de flăcău. 3) A trăi ca un flăcău. [Sil. -că-i] /Din flăcău
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
FLĂCĂU, flăcăi, s. m. Tânăr neînsurat; fecior, june. ◊ Flăcău tomnatic (sau stătut) = bărbat care a trecut de prima tinerețe și nu s-a însurat. – Cf. sl. chlakŭ „holtei”.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FLĂCĂU, flăcăi, s. m. Tânăr neînsurat; fecior, june. ◊ Flăcău tomnatic (sau stătut) = bărbat care a trecut de prima tinerețe și nu s-a însurat. – Cf. sl. chlakŭ „holtei”.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
flăcău sm [At: NEGRUZZI, S. I, 246 / V: (Mol) flecău, (Ban) flenc~ / Pl: ~ăi / E: ns cf vsl хлаку „holtei”] 1 Tânăr neînsurat Si: fecior (12), (astăzi irn) june, (reg) flăcău. 2 (lrn; îs) ~ tomnatic (sau stătut) Bărbat care a trecut de prima tinerețe și nu s-a însurat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
flecău sm vz flăcău
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
flencău sm vz flăcău
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FLĂCĂU, flăcăi, s. m. Tînăr neînsurat; fecior, june. A intrat în războiul de front, nu de birouri, dimpreună cu ceilalți unsprezece frați ai lui, în total doisprezece flăcăi. ARGHEZI, P. T. 148. Flăcăii ieșeau din sală cîntînd, cu mintenele pe umeri. BUJOR, S. 38. Flăcăii vin pe luncă Hăulind. COȘBUC, P. I 47. Ia gîciți de cin’ mi-i dor?... De-un flăcău cam negrișor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 32. ◊ Flăcău tomnatic (sau stătut) = bărbat care nu s-a însurat la vreme și a rămas burlac. Era odată un flăcău stătut. CREANGĂ, P. 139. Tatăl meu, văzîndu-se flăcău tomnatic, se însură. NEGRUZZI, S. I. 246.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FLĂCĂU ~i m. Tânăr neînsurat; fecior; cavaler. ◊ ~ tomnatic (sau stătut) bărbat trecut de prima tinerețe și neînsurat încă. [Sil. flă-cău] / cf. sl. chlaku
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
flăcău m. 1. june adult (până la 25 de ani); 2. tânăr neînsurat: un flăcău tomnatec. [Tras din slav. HLAKŬ].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
2) flăcăĭésc v. intr. Trăĭesc ca flăcăŭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
flăcăŭ și (Mold.) și flecăŭ m. (d. fleac, flecar, care apoĭ șĭ-a luat un înț. maĭ bun, ca și copil și burlac. D. rom. vine ung. filkó, servitor. Cp. cu hojmalăŭ). Tînăr adult (16-24 de anĭ) la țară. Holteĭ: flăcăŭ tomnatic. V. fecĭor.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
flecăŭ, V. flăcăŭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
flăcăi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. flăcăiesc, 3 sg. flăcăiește, imperf. 1 flăcăiam; conj. prez. 1 sg. să flăcăiesc, 3 să flăcăiască
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
flăcăi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. flăcăiesc, imperf. 3 sg. flăcăia; conj. prez. 3 să flăcăiască
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
flăcăi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. flăcăiesc, imperf. 3 sg. flăcăia; conj. prez. 3 sg. și pl. flăcăiască
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
flăcău s. m., art. flăcăul; pl. flăcăi, art. flăcăii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
flăcău s. m., art. flăcăul; pl. flăcăi, art. flăcăii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
flăcău s. m., art. flăcăul; pl. flăcăi, art. flăcăii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
FLĂCĂU s., adj. 1. s. fecior, tânăr, (pop. și fam.) june, (Olt. și Munt.) dănac, (Transilv.) melean, (Transilv. și Maram.) prunc, (înv.) voinic. (Un ~ de horă.) 2. s., adj. v. celibatar.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
FLĂCĂU s., adj. 1. s. fecior, tînăr, (pop. și fam.) june, (Olt. și Munt.) dănac, (Transilv.) melean, (Transilv. și Maram.) prunc, (înv.) voinic. (Un ~ de horă.) 2. s., adj. burlac, cavaler, celibatar, holtei, necăsătorit, (pop. și fam.) becher, (Transilv.) frășcău. (A rămas ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
flăcău (flăcăi), s. m. 1. Tînăr, băiat. 2. Bărbat necăsătorit, burlac. – De la făt, cu suf. -lău (ca fătălău de la fată). Rezultatul, *fătlău, a trecut normal la *făclău, cf. cotli > cocli, pantlică > panglică; iar forma *făclău trebuie să fi suferit o metateză, nu numai fiind normală într-un astfel de caz (cf. potlog > plotog, poclon > plocon, picro- > prico-, etc.), ci și datorită valorii expresive a grupului fl. Celelalte explicații nu sunt satisfăcătoare: din sl. chlakŭ „burlac” (Cihac, II, 109; Conev 58; Philippide, Principii, 154), sau de la fleac (Pușcariu, Dacor., II, 600), ipoteză inadmisibilă; astfel încît DAR dă etimonul necunoscut. – Der. flăcăi, vb. (a duce o viață de burlac); flăcăiandru, s. m. (flăcău); flăcăie, s. f. (rar, burlăcie); flăcăime, s. f. (tinerețe). Din rom. provine ucr. flekaw (Miklosich, Wander., 15). – [3416]
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de claudia
- acțiuni
verb (V408) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
substantiv masculin (M69) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
flăcăi, flăcăiescverb
- 1. A trăi ca flăcău (neînsurat); a-și petrece tinerețea ca flăcău. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Mitu lui Filică flăcăia mai mult singur decît în ceata celorlalți băieți. MIHALE, O. 134. DLRLC
- Cînd era unchiu-meu... copilandru, Voinea sin Voinea flăcăia. STANCU, D. 46. DLRLC
-
etimologie:
- flăcău DEX '98 DEX '09
flăcău, flăcăisubstantiv masculin
-
- A intrat în războiul de front, nu de birouri, dimpreună cu ceilalți unsprezece frați ai lui, în total doisprezece flăcăi. ARGHEZI, P. T. 148. DLRLC
- Flăcăii ieșeau din sală cîntînd, cu mintenele pe umeri. BUJOR, S. 38. DLRLC
- Flăcăii vin pe luncă Hăulind. COȘBUC, P. I 47. DLRLC
- Ia gîciți de cin’ mi-i dor?... De-un flăcău cam negrișor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 32. DLRLC
- 1.1. Flăcău tomnatic (sau stătut) = bărbat care a trecut de prima tinerețe și nu s-a însurat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Era odată un flăcău stătut. CREANGĂ, P. 139. DLRLC
- Tatăl meu, văzîndu-se flăcău tomnatic, se însură. NEGRUZZI, S. I. 246. DLRLC
-
-
etimologie:
- chlakŭ „holtei”. DEX '09 DEX '98