opțiuni
  • info

8 definiții pentru flăcăi

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FLĂCĂI, flăcăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A trăi ca flăcău (neînsurat); a-și petrece tinerețea ca flăcău. – Din flăcău.

FLĂCĂI, flăcăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A trăi ca flăcău (neînsurat); a-și petrece tinerețea ca flăcău. – Din flăcău.

flăcăi vi [At: SANDU, SĂM. II 716 / Pzi: ~esc / E: flăcău] (Reg) A trăi ca flăcău (neînsurat) Si: a burlăci, a feciori2 (2).

FLĂCĂI, flăcăiesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A trăi ca flăcău (neînsurat), a-și petrece tinerețea ca flăcău. V. burlăci. Mitu lui Filică flăcăia mai mult singur decît în ceata celorlalți băieți. MIHALE, O. 134. Cînd era unchiu-meu... copilandru, Voinea sin Voinea flăcăia. STANCU, D. 46.

A FLĂCĂI ~iesc intranz. 1) A fi flăcău. 2) A-și petrece anii de flăcău. 3) A trăi ca un flăcău. [Sil. -că-i] /Din flăcău

2) flăcăĭésc v. intr. Trăĭesc ca flăcăŭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

flăcăi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. flăcăiesc, 3 sg. flăcăiește, imperf. 1 flăcăiam; conj. prez. 1 sg. să flăcăiesc, 3 să flăcăiască

flăcăi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. flăcăiesc, imperf. 3 sg. flăcăia; conj. prez. 3 să flăcăiască

flăcăi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. flăcăiesc, imperf. 3 sg. flăcăia; conj. prez. 3 sg. și pl. flăcăiască

Intrare: flăcăi
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • flăcăi
  • flăcăire
  • flăcăit
  • flăcăitu‑
  • flăcăind
  • flăcăindu‑
 singular plural
  • flăcăiește
  • flăcăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • flăcăiesc
 (să)
  • flăcăiesc
  • flăcăiam
  • flăcăii
  • flăcăisem
a II-a (tu)
  • flăcăiești
 (să)
  • flăcăiești
  • flăcăiai
  • flăcăiși
  • flăcăiseși
a III-a (el, ea)
  • flăcăiește
 (să)
  • flăcăiască
  • flăcăia
  • flăcăi
  • flăcăise
plural I (noi)
  • flăcăim
 (să)
  • flăcăim
  • flăcăiam
  • flăcăirăm
  • flăcăiserăm
  • flăcăisem
a II-a (voi)
  • flăcăiți
 (să)
  • flăcăiți
  • flăcăiați
  • flăcăirăți
  • flăcăiserăți
  • flăcăiseți
a III-a (ei, ele)
  • flăcăiesc
 (să)
  • flăcăiască
  • flăcăiau
  • flăcăiră
  • flăcăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

flăcăi, flăcăiescverb

  • 1. regional A trăi ca flăcău (neînsurat); a-și petrece tinerețea ca flăcău. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mitu lui Filică flăcăia mai mult singur decît în ceata celorlalți băieți. MIHALE, O. 134. DLRLC
    • format_quote Cînd era unchiu-meu... copilandru, Voinea sin Voinea flăcăia. STANCU, D. 46. DLRLC
etimologie:
  • flăcău DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.