FIRMAN, firmane, s. n. (Învechit și arhaizant) Ordin emis de un sultan prin care de obicei erau numiți sau maziliți guvernatorii și domnitorii din provinciile imperiului otoman. Solii dau firmanul. Mircea îl citește, Apoi, cu mărire, astfel le vorbește... BOLINTINEANU, O. 36. Sultanul, spre a se asigura de credința lui Mavrogheni, dete la 5 august un firman prin care îndatora pe domn și pe romîni să fie credincioși Porții. BĂLCESCU, O. I 87. Oprișanul mi-au spus mie Că așteaptă ca să-i vie Firman de la-mpărăție, Să te scoată din domnie. ALECSANDRI, P. P. 204.