FIRMÁN, firmane, s. n. Ordin emis de sultan (prin care erau numiți sau maziliți guvernatorii și domnitorii depinzând de Imperiul Otoman). – Din tc. fermān.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FIRMÁN ~e n. (în Imperiul Otoman) Ordin emis de sultan privind numirea sau mazilirea guvernatorilor aflați în dependență turcească. /<turc. ferman
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FIRMÁN s. (IST.) (turcism înv.) talhâș. (~ de domnie.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

firmán (firmáne), s. n. – Decretul imperial în Turcia. – Mr. firmane. Tc. ferman (Șeineanu, II, 172; Lokotsch 594), cf. ngr. φερμάνι, bg. sb. ferman. Sec. XVIII.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

firmán s. n., pl. firmáne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

firmán n., pl. e (turc. firman, d. pers. ferman). Decret, ordin imperial la Turcĭ și la alțĭ suveranĭ musulmanĭ (Și´n P. P. rom.). – Și fe-.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink