FIRAV, -Ă, firavi, -e, adj. (De obicei despre oameni) Care are o constituție delicată; slăbuț, plăpînd. Dascălul... un soldat firav, își tot ștergea ochii. CAMILAR, N. I 68. Înaltă și firavă, cu ochii verzi-aurii, umbriți de gene răsucite la vîrf, Madala era o mai gingașe imagine, feminizată, a fratelui mai mare. C. PETRESCU, R. DR. 69. Cu părul nins, cu ochii mici Și calzi de duioșie, Aieve parc-o văd aici Icoana firavei bunici Din frageda-mi pruncie. IOSIF, PATR. 9. ◊ Fig. Frunzele cad pe furiș, Soarele-i firav În luminiș. D. BOTEZ, P. O. 44.