FILM, filme, s. n. 1. Peliculă subțire, transparentă de celuloid, acoperită cu un strat de material sensibil la acțiunea luminii, pe care se poate forma o imagine fotografică și care se folosește în fotografie, radiografie etc. Un film 6/9. Film pentru radiografii dentare. ♦ (În cinematografie) Peliculă lungă pe care sînt înregistrate pe cale fotografică imagini statice sau în mișcare, în momente succesive și care se proiectează pe ecran; peliculă. 2. Gen de artă constînd din proiectarea, pe un ecran cinematografic, a unor scene înregistrate pe cale fotografică pe o peliculă, în conformitate cu un scenariu regizoral. Film tehnicolor. Film de lung metraj. Film documentar. ▭ Filmele vor da sătenilor răspuns la multe întrebări... vor limpezi multe nedumeriri. CAMILAR, TEM. 43. ◊ Film-spectacol = gen de film constînd din redarea prin mijloace cinematografice a unui spectacol teatral. Datorită filmului, «O scrisoare pierdută» va străluci pe ecrane pretutindeni. Iar peste alte decenii, filmul-spectacol «O scrisoare pierdută» va fi un adevărat document al dragostei și venerației noastre, a celor de azi, pentru marele Caragiale. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 378, 4/1. ◊ Expr. A turna un film v. turna. ◊ Fig. Magicul film al copilăriei începea din nou să-i ruleze pe ecranul minții. BART, E. 44. 3. Strat subțire de material fluid așezat pe suprafața unui lichid sau a unui corp solid.