FILÍPICĂ, filipice, s. f. (Livr.) Discurs violent și cu caracter acuzator, pronunțat împotriva unei persoane. – Din fr. philippique.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FILÍPICĂ ~ce f. livr. Discurs violent, acuzator, împotriva unei persoane. /<fr. philippique
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

FILÍPICĂ s.f. (Liv.) Discurs, cuvântare cu caracter acuzator pronunțată împotriva cuiva. [< lat. philippicae, fr. philippique, cf. Philippicae – discursurile lui Demostene împotriva regelui Filip al II-lea al Macedoniei].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FILÍPICĂ s. f. discurs violent, acuzator, împotriva cuiva. (< fr. philippique)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

filípică s. f., g.-d. art. filípicei; pl. filípice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink