FILIERĂ, filiere, s. f. 1. Placă de oțel perforată, prin care se trage în fire sau în bare un material metalic ductil. Jos mișună oamenii... sărind ca țapii rîurile de sîrmă înroșită, trasă la filieră. SAHIA, N. 33. ♦ Piesă de metal cilindrică, avînd orificii prin care se trage în fire soluția de mătase artificială. 2. Dispozitiv folosit la tăierea unui filet pe o bară sau pe o țeavă. 3. Fig. Intermediu, mijlocire, cale. Cuvîntul «artilerie» a intrat în limba romînă din franceză, prin filieră rusă. ♦ Succesiune de grade într-o carieră. – Pronunțat: -li-e-.