FIBRILAȚIE s.f. (Med.) Stare caracterizată prin contracții fine și rapide ale unei grupe de fibre musculare. ◊ Fibrilație cardiacă = stare a inimii în care pulsațiile regulate sunt înlocuite cu tremurături dezordonate ale fibrelor musculare, care merg diminuîndu-se pînă la încetarea oricărei activități cardiace. [Gen. -iei, var. fibrilațiune s.f. / < fr. fibrillation].