FESTĂ, feste, s. f. (De obicei în legătură cu verbele «a face», «a juca» și urmat de un complement indirect exprimat printr-un substantiv sau printr-un pronume personal în dativ) Păcăleală (mai mult sau mai puțin dăunătoare). Mă puteam prinde că d. Costică o să ne joace festa. CARAGIALE, O. VII 40. Am giurat să-i gioc feste peste feste... și văd că pîn-acum îmi merge bine. ALECSANDRI, T. I 202. Ți-a face urîte feste Vreun bărbat nătărău. NEGRUZZI, S. III 30.