FERECĂTÚRĂ, ferecături, s. f. (Rar) Acțiunea de a fereca; (concr.) legătură sau îmbrăcăminte de metal aplicată unui obiect pentru a-l fereca. – Fereca + suf. -ătură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

FERECĂTÚRĂ ~i f. Îmbrăcămintea sau legătura din metal a unui obiect. /a fereca + suf. ~ătură
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ferecătúră, ferecătúri, s.f. (pop., înv.) 1. schelet metalic al unui tren. 2. lanțurile și obezile cu care se „ferecau” prizonierii. 3. îmbrăcăminte de aur și argint sau de pietre prețioase a unui obiect (de obicei cărți bisericești).
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

ferecătúră s. f., g.-d. art. ferecătúrii; pl. ferecătúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ferecătúră f., pl. ĭ. Garnitură de fer [!] orĭ de alt metal. – Vechĭ și fă-.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink