fațetá vb. I. tr. 1 (tehn.) A tăia sau a șlefui în fațete (1). 2 (tipogr.; compl. indică clișee sau piese de stereotipie) A prelucra pentru a permite fixarea pe un suport. 3 (med.) A efectua o construcție protetică ce reconstituie partea vizibilă a dinților artificiali. • prez.ind. -ez. / <fr. facetter <lat. facĭes, -ei „față”.