3 intrări
25 de definiții
din care- explicative (17)
- morfologice (6)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FAVORIT, -Ă, favoriți, -te, adj., s. m., s. f. I. Adj. Care este preferat de cineva, pe care cineva îl place mai mult. Mâncare favorită. II. S. m. și f. 1. Persoană iubită sau prețuită cu predilecție de cineva. ♦ Spec. Persoană care se bucură de protecția unui suveran sau a unui om influent (și care trage profituri de pe urma acestei situații). ♦ Spec. (La f.) Amantă a unui monarh, a unui nobil etc. 2. Participant la o competiție, la un concurs, considerat cu cele mai mari șanse de reușită. III. S. m. (Mai ales la pl.) Păr lăsat să crească de o parte și de alta a obrazului unui bărbat. [Pl. și: (III, n.) favorite] – Din fr. favori, -ite, it. favorito, (III) și rus. favorit.
favorit, ~ă [At: NEGRUZZI, S. I, 49 / V: (6) ~vureți smp, fafuride, făurete sfp / Pl: ~iți, ~e / E: fr favori, -ite, it favorito, rs фаворит] 1 a Preferat. 2 smf Persoană iubită sau prețuită cu predilecție de cineva. 3 smf (Spc) Persoană care se bucură de protecția unui suveran sau a unui om influent (și obține profituri din acesta). 4 sf (Spc) Amantă a unui monarh. 5 smf (Spt) Participant la o competiție, considerat cu cele mai mari șanse de reușită. 6 sm (Mpl) Perciuni lungi care încadrează figura de o parte și de alta, lăsând bărbia liberă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FAVORIT, -Ă, favoriți, -te, adj., subst. I. Adj. Care este preferat de cineva, pe care cineva îl place mai mult. Mâncare favorită. II. S. m. și f. 1. Persoană iubită sau prețuită cu predilecție de cineva. ♦ Spec. Persoană care se bucură de protecția unui suveran sau a unui om influent (și care trage profituri de pe urma acestei situații). ♦ Spec. (La f.) Amantă a unui monarh. 2. Participant la o competiție, la un concurs, considerat cu cele mai mari șanse de reușită. III. S. m. (Mai ales la pl.) Barbă care încadrează de o parte și de alta obrazul, lăsând bărbia liberă. [Pl. și: (III, n.) favorite] – Din fr. favori, -ite, it. favorito, (III) și rus. favorit.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FAVORIT1, favoriți, s. m. (Mai ales la pl.) Barbă care încadrează figura, de o parte și de alta a obrazului, lăsînd bărbia liberă. V. barbete. Fură chemați și domnitorii romîni. Erau amîndoi rași, căci Aristarchi ținuse tot timpul bărbierul după el și în ultima clipă îi convinsese să-și dea jos favoriții. CAMIL PETRESCU, O. I 220. E în stare a se bolnăvi dacă ar vedea că un fir de păr dintr-un favorit e mai lung decît celălalt. NEGRUZZI, S. I 64. La 1828 apucă din nou fracul, își lăsă favoriți mari și barbetă. id. ib. 71. – Pl. și: (s. n.) favorite (DUNĂREANU, CH. 197, CREANGĂ, A. 61).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FAVORIT3, -Ă, favoriți, -te, s. m. și f. 1. Persoană iubită cu predilecție de cineva. Băiatul cel mic era favoritul mamei. ◊ (Poetic) Tu care-i fost din pruncie al muzelor favorit. ALEXANDRESCU, P. 47. 2. (În moravurile societăților bazate pe exploatare) Persoană care se bucură de protecția deosebită a unui suveran sau a unui om influent și care trage profituri de pe urma acestei situații. Iar lupul mîncător Se făcu favorit Și ministru la oi. ALEXANDRESCU, P. 126. ♦ (La feminin) Amantă a unui monarh. V. curtezană. Văzuse adesea pe... Diana de Poitiers, favorita regelui și adevărata stăpînă a Franciei. ODOBESCU, S. III 57. 3. Cal despre care se crede că are cele mai multe șanse de cîștig la o cursă.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FAVORIT2, -Ă, favoriți, -te, adj. Preferat, predilect. Am să-i cînt bucata lui favorită la pian. CAMIL PETRESCU, T. II 48. Acolo mi-am găsit În iarbă Culcușul favorit. TOPÎRCEANU, S. A. 45. Nu trebuie să cerem de la vînători o aprețuire rece și nepărtinitoare... a izbînzilor ce se ating de arta lor favorită. ODOBESCU, S. III 48.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FAVORIT, -Ă adj. Iubit, preferat. // s.m. și f. 1. Cel iubit cu predilecție de cineva. ♦ Protejat al unui suveran, al unui potentat, al unui om influent. 2. Participant la o competiție considerat ca avînd cele mai mari șanse de reușită. ♦ Cal socotit a fi capabil să cîștige o cursă. // s.m. (De obicei la pl.) Barbă lăsată să crească de o parte și de alta a feței. [Cf. fr. favori, it. favorito, rus. favoriti].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FAVORIT, -Ă I. adj. iubit, preferat. II. s. m. f. 1. cel iubit cu predilecție de cineva. ◊ protejat al unui suveran, al unui potentat, al unui om influent. 2. participant la o competiție considerat ca având cele mai mari șanse de reușită. ◊ cal socotit a fi capabil să câștige o cursă. III. s. m. (pl.) barbă care încadrează figura de o parte și de alta a obrazului, lăsând bărbia liberă; cotleți (2). (< fr. favori, it. favorito, rus. favorit)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
FAVORIT2 ~ți m. Participant la o competiție, considerat ca având cele mai mari șanse de reușită. /<fr. favori, ~ite
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
FAVORIT3 ~ți m. mai ales la pl. Barbă lăsată special să crească de o parte și de alta a feței (de la tâmple până la bărbie); barbetă. /<fr. favori, ~ite
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
FAVORIT1 ~tă (~ți, ~te) 1) Care constituie o preferință; care place în mod deosebit; preferat în mod particular. 3) și substantival (despre persoane) Care se află în favoarea cuiva; protejat în mod deosebit. /<fr. favori, ~ite
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
favorit a. care place mai mult: autor favorit. ║ m. cel ce se bucură de favoarea cuiva: favoritul regelui.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*favorít, -ă adj. (fr. favori, favorite, d. it. favorito, -a part. d. favorire, a favoriza). Care place maĭ mult: carte favorită. Subst. Care se bucură de favoarea (protecțiunea) cuĭva: favoritu regeluĭ, al saloanelor. F. Amanta unuĭ suveran: doamna de Pompadour era favorita luĭ Ludovic al XV. F. pl. Barbă lăsată să crească numaĭ de-o parte și de alta a feței, ca la tigru.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
fafuride sfp vz favorit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
favureți smp vz favorit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
făurete sfp vz favorit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FAVORIȚI s. m. pl. – favorit (III) [DEX ’98]
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de claudia
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
favorit1 (perciune) s. m., pl. favoriți
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
favorit2 (preferat) adj. m., pl. favoriți; f. favorită, pl. favorite
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
favorit1 (preferat) adj. m., s. m., pl. favoriți; adj. f. favorită, pl. favorite
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
favorit2 (perciune) s. m., pl. favoriți
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
favorit (perciune) s. m., pl. favoriți
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
favorit (preferat) s. m., adj. m., pl. favoriți; f. sg. favorită, pl. favorite
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
FAVORIT adj., s. I. 1. adj. v. preferat. 2. adj., s. v. preferat. 3. s. protejat, (înv.) cirac. (Suveranul și ~ții săi.) II. s. pl. (rar) barbetă, cotleți (pl.), (reg.) perciuni (pl.). (Poartă ~ți.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
FAVORIT adj., s. I. 1. adj. preferat, (livr.) predilect, (înv.) preaales. (Ocupație ~.) 2. adj., s. preferat. (Un elev ~; tu ești ~ meu.) 3. s. protejat, (înv.) cirac. (Suveranul și ~ săi.) II. s. pl. (rar) cotleți (pl.), (reg.) perciuni (pl.). (Poartă ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv masculin (M3) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M3) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
favorit, favorităadjectiv
- 1. Care este preferat de cineva, pe care cineva îl place mai mult. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Mâncare favorită. DEX '09 DEX '98
- Am să-i cînt bucata lui favorită la pian. CAMIL PETRESCU, T. II 48. DLRLC
- Acolo mi-am găsit În iarbă Culcușul favorit. TOPÎRCEANU, S. A. 45. DLRLC
- Nu trebuie să cerem de la vînători o aprețuire rece și nepărtinitoare... a izbînzilor ce se ating de arta lor favorită. ODOBESCU, S. III 48. DLRLC
-
etimologie:
- favori, -ite DEX '09 DEX '98 DN
- favorit DEX '09 DEX '98 DN
favorit, favorițisubstantiv masculin favorită, favoritesubstantiv feminin
- 1. Persoană iubită sau prețuită cu predilecție de cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Băiatul cel mic era favoritul mamei. DLRLC
- Tu care-i fost din pruncie al muzelor favorit. ALEXANDRESCU, P. 47. DLRLC
- 1.1. Persoană care se bucură de protecția unui suveran sau a unui om influent (și care trage profituri de pe urma acestei situații). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Iar lupul mîncător Se făcu favorit Și ministru la oi. ALEXANDRESCU, P. 126. DLRLC
-
- 1.2. Amantă a unui monarh, a unui nobil etc. DEX '09 DLRLCsinonime: amant
- Văzuse adesea pe... Diana de Poitiers, favorita regelui și adevărata stăpînă a Franciei. ODOBESCU, S. III 57. DLRLC
-
-
- 2. Participant la o competiție, la un concurs, considerat cu cele mai mari șanse de reușită. DEX '09 DEX '98 DN
- 2.1. Cal despre care se crede că are cele mai multe șanse de câștig la o cursă. DLRLC DN
-
etimologie:
- favori, -ite DEX '09 DEX '98 DN
- favorit DEX '09 DEX '98 DN
favorit, favorițisubstantiv masculin
- 1. Păr lăsat să crească de o parte și de alta a obrazului unui bărbat. DEX '09 DLRLC DN
- Fură chemați și domnitorii romîni. Erau amîndoi rași, căci Aristarchi ținuse tot timpul bărbierul după el și în ultima clipă îi convinsese să-și dea jos favoriții. CAMIL PETRESCU, O. I 220. DLRLC
- E în stare a se bolnăvi dacă ar vedea că un fir de păr dintr-un favorit e mai lung decît celălalt. NEGRUZZI, S. I 64. DLRLC
- La 1828 apucă din nou fracul, își lăsă favoriți mari și barbetă. NEGRUZZI, S. I 71. DLRLC
-
- comentariu Plural și: favorite. DEX '09 DLRLC
etimologie:
- favorito DEX '09 DEX '98 DN