falanstér s.n. 1 (în doctrina socială utopică a lui Ch. Fourier) Asociație de producție și de consum, bazată îndeosebi pe îndeletniciri agricole, în care membrii unei falange trăiau în comun. ♦ Ansamblu de clădiri, în care se aflau locuințele în comun, atelierele, cantinele, bibliotecile etc. destinate membrilor unei falange¹ (I 2). Îmi arată falansterul construit pentru muncitori (CE. PETR.). 2 Grup care trăiește în comunitate. ♦ Locul acestui grup. • pl. -e / <fr. phalanstère.