FALANSTER, falanstere, s. n. (În concepția lui Ch. Fourier) Mare edificiu cu corpuri de clădiri ce comunică între ele, în care urma să trăiască o falangă¹ (4). – Din fr. phalanstère.

falanster sn [At: DA ms / Pl: ~e / E: fr phalanstère] Asociație de producție și consum în care muncitorii trăiesc în comunitate, după sistemul lui Ch. Fourier Cf falangă¹ (6).

falanstér s.n. 1 (în doctrina socială utopică a lui Ch. Fourier) Asociație de producție și de consum, bazată îndeosebi pe îndeletniciri agricole, în care membrii unei falange trăiau în comun. ♦ Ansamblu de clădiri, în care se aflau locuințele în comun, atelierele, cantinele, bibliotecile etc. destinate membrilor unei falange¹ (I 2). Îmi arată falansterul construit pentru muncitori (CE. PETR.). 2 Grup care trăiește în comunitate. ♦ Locul acestui grup. • pl. -e / <fr. phalanstère.

*FALANSTER (pl. -ere) sn. Locuința indivizilor cari, în sistemul lui Fourier, s’au adunat pentru a trăi laolaltă: vorbea de mijloacele ce cugeta și proiecta pentru înființarea unui ~ I. -GH. [fr.].

FALANSTER, falanstere, s. n. Asociație de producție în care muncitorii trăiesc în comunitate după sistemul lui Fourier. – Din fr. phalanstère.

FALANSTER, falanstere, s. n. (După termenul folosit în doctrina socială utopică a lui Fourier) Clădire destinată membrilor unei comunități. Îmi arată falansterul construit pentru lucrători. C. PETRESCU, S. 216.

FALANSTER s.n. Celulă social-economică primară, care urma să funcționeze ca o asociație de producție și consum bazată îndeosebi pe îndeletniciri agricole, proiectată de socialistul utopist francez Fourier, destinat viitoarei societăți imaginate de el. [< fr. phalanstère].

FALANSTER s. n. 1. sistem de locuințe în comun, cu ateliere, biblioteci, cantine etc., destinat viitoarei societăți preconizate de socialistul utopist Fourier. 2. grup care trăiește în comunitate. (< fr. phalanstère)

falanster n. asociațiune de lucrători formând o comună (în sistema lui Fourier). V. Fourier.

*falanstér n., pl. e (fr. phalanstère, format de Fourier din phalange, falangă, și monastère, mînăstire). Clădire în care avea să locuĭască o falangă de oamenĭ după rătăcirea comunistă a Francezuluĭ Fourier († 1837).

falanster s. n., pl. falanstere

falanster s. n., pl. falanstere

falanster s. n., pl. falanstere