fair-play s. (anglicism) Acceptare loială a regulilor (într-un sport) ◊ „În marele fotbalist eu nu văd doar fenta vrăjită a lui S. M., vigoarea și fair-play-ul lui H., perspicacitatea și elanul lui B.C.” I.B. 12 IV 74 p. 3. ◊ „Rugbi și fair-play la Timișoara.” Sc. 29 IV 74 p. 3. ◊ „N. V., un tânăr ciclist, nu lipsit de valoare, este, din păcate, certat cu fair-play-ul.” I.B. 30 IV 74 p. 3 [pron. feăr-plei] (din engl. fair-play; Il. Constantinescu în LR 1/73 p. 29, Th. Hristea în LR 3/73 p. 186187, cu atestări din 1969, L. Seche în LR 2/75 p. 176; DEX, DN3)