fagocít s.n. 1 (med.) Celulă sangvină (globulă albă) fixă sau mobilă, care posedă proprietatea de fagocitoză, apărînd organismul de infecție. 2 (bot.) Celulă cu nucleu lobat, situată în rădăcină, care digeră filamentele anumitor ciuperci. • pl. -e, (înv.) m. -ți. / <fr. phagocyte; cf. gr. φαγεĩν „a mînca”, κύτος „cavitate; recipient”.