fagocit sn [At: CADE / V: ~ă sf / Pl: ~e / E: phagocyte] (Blg) Celulă sangvină care apără un organism animal de infecție, digerând elementele străine pătrunse în el.

fagocít s.n. 1 (med.) Celulă sangvină (globulă albă) fixă sau mobilă, care posedă proprietatea de fagocitoză, apărînd organismul de infecție. 2 (bot.) Celulă cu nucleu lobat, situată în rădăcină, care digeră filamentele anumitor ciuperci. • pl. -e, (înv.) m. -ți. / <fr. phagocyte; cf. gr. φαγεĩν „a mînca”, κύτος „cavitate; recipient”.

*FAGOCIT sm. 🩺 Element viu care apără organismul împotriva invaziunii microbilor, înglobîndu-i și distrugîndu-i [fr. phagocyte].

FAGOCIT, fagocite, s. n. Celulă care apără organismul de infecții, fiind capabilă să digere bacteriile și alte corpuri străine.

FAGOCIT, fagocite, s. n. Celulă care apără organismul de infecție, fiind capabilă să digere bacteriile și alte corpuri străine. – Fr. phagocyte (< gr.).

FAGOCIT s.n. Celulă care poate absorbi bacterii și alte corpuri străine în organism. [< fr. phagocyte, cf. gr. phagein – a mînca, kytos – celulă].

FAGOCIT s. n. celulă sangvină care absoarbe bacterii și alte corpuri străine. (< fr. phagocyte)

FAGOCIT ~e n. Celulă sangvină a organismului care îl apără de infecții, digerând bacteriile din el. /<fr. phagocyte

fagocită sf vz fagocit

fagocit s. n., pl. fagocite

fagocit s. n. pl. fagocite

fagocit s. n., pl. fagocite

fagocit, pl. fagocite

FAGO- „ingestie, absorbire, consumare”. ◊ gr. phago, ein „a mînca” > fr. phago-, germ. id., engl. id., it. fago- > rom. fago-. □ ~cit (v. -cit), s. n., celulă sanguină care are proprietatea de a distruge microorganismele patogene din organism; ~citoliză (v. cito-, v. -liză), s. f., proces de distrugere a fagocitelor; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de a înghiți alimente; ~manie (v. -manie), s. f., impuls morbid pentru ingerarea de alimente; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., determinare cantitativă a bacteriofagilor din mediul înconjurător; ~terapie (v. -terapie), s. f., 1. Tratament al unor boli microbiene cu ajutorul bacteriofagilor specifici. 2. Utilizare a regimului alimentar în scop terapeutic; ~trof (v. -trof), adj., care se hrănește cu alimente solide; sin. fagotrofic; ~trofic (v. -trofic), adj., fagotrof*; ~zom (v. -zom), s. m., particulă citoplasmatică ingerată care urmează să fuzioneze cu un lizozom.