exploatare sf [At: CALENDAR (1856), 60/2 / V: (înv) esp~, (reg) ~lot~ / P: ~ploa~ / E: exploata] 1 Însușire fără echivalent a produselor muncii altora create prin supramuncă Si: exploatat¹ (1), (înv) exploatație (1). 2 (Adesea construit cu verbul „a da” urmat de prepoziția „în”, „spre”) Valorificare a unui bun, în special a unei bogății naturale, întreprinderi economice sau a unui teren Si: exploatat¹ (2), exploatație (2). 3 Mod de valorificare a unui bun Si: exploatat¹ (3), (înv) exploatație (3). 4 Obținere (în mod abuziv) a unui profit de la o persoană sau dintr-o anumită situație, împrejurare etc. (prin mijloace lipsite de scrupule) Si: abuz, exploatat¹ (4), (înv) exploatație (5). 5 Aservire economică (și politică) a unui popor sau a unei țări unor interese străine Si: exploatat¹ (5), exploatație (6). 6 Loc de unde se exploatează o substanță utilă, un material folositor etc. Si: exploatat¹ (6), exploatație (7).