EXPIÉRE, expieri, s. f. (Livr.) Acțiunea de a expia și rezultatul ei; expiație, ispășire. [Pr.: -pi-e-] – V. expia.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

EXPIÉRE s.f. (Liv.) Faptul de a expia; expiație, ispășire. [Pron. -pi-e-. / < expia].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EXPIÉRE s. v. ispășire.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

expiére s. f. (sil. -pi-e-), g.-d. art. expiérii; pl. expiéri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EXPIÁ, expiez, vb. I. Tranz. (Livr.) 1. A ispăși o greșeală, o vină etc. 2. A înceta de a mai trăi, de a mai fi în viață; a sucomba, a deceda, a muri. [Pr.: -pi-a] – Din fr. expier, lat. expiare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de laurap | Semnalează o greșeală | Permalink

EXPIÁ vb. I. tr. (Liv.) A ispăși (o greșeală, o vină etc.). [Pron. -pi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / cf. fr. expier, lat. expiare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EXPIÁ vb. tr. a ispăși o greșeală, o vină etc. (< fr. expier, lat. expiare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

EXPIÁ vb. v. ispăși, îndura, plăti, răscumpăra.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

expiá vb. (sil. -pi-a), ind. prez. 1 sg. expiéz, 3 sg. și pl. expiáză, 1 pl. expiém (sil. -pi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. expiéze; ger. expiínd (sil. -pi-ind)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*expiațiúne f. (lat. expiátio, -ónis). Rar. Ispășire. – Și -áție și maĭ des -ĭére.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*expiéz v. tr. (lat. expiare, d. pius, pios). Ispășesc, repar o crimă, o greșală [!] pintr´o [!] pedeapsă, pintr´o suferință.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink