exegeză, exegeze s. f. Interpretare, comentare, explicare istorică și filologică a unui text biblic, literar, juridic etc. ♦ (Bis.) Metodă care urmărește punerea textului biblic în contextul său istoric și cultural, înțelegerea mesajului său teologic propriu și explicarea lui, ținând seama de integritatea și unitatea revelației biblice. ♦ Disciplină teologică biblică în cadrul căreia se aplică principiile hermeneuticii în interpretarea cărților Sfintei Scripturi. – Din fr. exégèse, lat. exigisis.