EXECUTOR, -OARE, executori, -oare, adj. Care execută, care aduce la îndeplinire ceva; executant. ◊ (Substantivat) Executor testamentar = persoană însărcinată de un testator să aducă la îndeplinire dispozițiile din testamentul lui. Executor judecătoresc = funcționar însărcinat cu îndeplinirea unor acte de procedură și cu executarea hotărîrilor judecătorești; (în vechea organizare judecătorească) portărel.