exarh, exarhi s. m. 1. Comandant al unei unități de cavalerie în armata romană. ♦ Guvernator bizantin din Italia și Africa de Nord. 2. (În trecut) Demnitate bisericească în Bis. ortodoxă, superioară mitropolitului și inferioară patriarhului, care se conferea prin delegație de către Patriarhia din Constantinopol (Mitropolitul Ungrovlahiei era și exarh al plaiurilor dincolo de Carpați); persoană care deținea această demnitate. (Astăzi) Arhimandrit numit de chiriarh cu atribuții de inspecție și de control al m-rilor dintr-o eparhie. – Din gr. exarhos.