ETIMOLOGIE, etimologii, s. f. 1. Ramură a lingvisticii care studiază originea cuvintelor unei limbi, cu scopul de a le determina forma originară, înțelesul primar și evoluția istorică. ♦ (Învechit) Parte a gramaticii care studiază părțile vorbirii și modificările lor; morfologie. 2. Explicație istorică a sensului și a formei unui cuvînt. Etimologia cuvîntului poate fi stabilită numai prin legile de dezvoltare istorică a sistemului fonetic. MACREA, F. 32. Numele ei [al crizantemei]... Însemnează floare de aur, dar realitatea e mult mai încîntătoare decît această etimologie. GALACTION, O. I 325. ◊ Etimologie populară = modificare a formei unui cuvînt (de obicei recent intrat în limbă) sub influența unui cuvînt mai cunoscut cu care prezintă asemănări de formă și, adesea, legături de sens. Prin etimologie populară «lingoare» a devenit «lungoare», fiind vorba de o boală lungă». ▭ Alte derivate împrumutate... au nevoie de o oarecare adaptare, care se îndeplinește sau pe cale de analogie, sau pe cale de etimologie populară. GRAUR, F. L. 115.