entelehie sf [At: (a. 1791) GÁLDI, M. PHAN. 178 / V: (îvr) ende~ / S și: ~lechie / Pl: ~ii / E: fr entéléchie cf ngr ἐντελέχεια] 1 (În filozofia lui Aristotel) Scopul lăuntric care stă la baza dezvoltării materiei și determină în mod finalist întregul proces al dezvoltării ei. 2 (În filozofia scolastică) Modalitate de a ajunge la perfecțiunea unui lucru.