8 definiții pentru „enclavă”   declinări

ENCLÁVĂ, enclave, s. f. 1. Fragmente de roci de altă natură înglobate în masa rocilor eruptive. 2. Teritoriu de mici dimensiuni având o populație puțin numeroasă, aflat în apropierea graniței dintre două state, în interiorul unuia, dar aparținând celuilalt. 3. Situare geografică a unui stat sau teritoriu înconjurat total de spațiul altui stat. – Din fr. enclave.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ENCLÁVĂ, enclave, s. f. 1. Fragmente de roci înglobate în masa rocilor eruptive. 2. Grup de populație străină izolată în mijlocul populației indigene. – Din fr. enclave.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

enclávă s. f., g.-d. art. enclávei; pl. encláve
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ENCLÁVĂ ~e f. 1) Fragment de rocă de altă natură, înglobat în masa unei roci eruptive. 2) Grup de populație străină izolat în mijlocul masei indigene. [G.-D. enclavei; Sil. en-cla-] /<fr. enclave
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ENCLÁVĂ s.f. 1. Fragment de rocă de altă natură înglobat în masa unei roci eruptive. 2. Grup de populație străină izolat în mijlocul masei indigene. 3. Teren închis sau cu acces dependent de altă proprietate. [Var. anclavă s.f. / < fr. enclave].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ENCLÁVĂ s. f. 1. fragment de rocă de altă natură, înglobat în masa unei roci eruptive. 2. grup de populație străină, izolat în mijlocul masei indigene. 3. stat care nu are ieșire la mare. 4. teren închis sau cu acces dependent de altă proprietate. (< fr. enclave)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

enclávă s. f., g.-d. art. enclávei; pl. encláve
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ENCLÁVĂ (‹ fr., germ.) s. f. 1. Fragmente de roci de altă natură înglobate în masa rocilor eruptive. 2. Terit. de mici dimensiuni având o populație puțin numeroasă, aflat în apropierea unei granițe dintre două state, în interiorul unuia, dar aparținând celuilalt. Același terit. este socotit e. de statul care îl înconjură spațial, dar de care nu aparține, și, în același timp, de statul sub jurisdicția căruia se află. În prezent sunt pe glob c. 250 de e., mai mult de 200 aflându-se la granița dintre India și Bangladesh și 38 la granița dintre Belgia și Olanda. 3. Situare geografică a unui stat sau terit. înconjurat total de spațiul altui stat. Ex.: Lesotho (e. în Republica Africa de Sus), San Marino (e. în terit. italian), Brunei (e. în Federația Malaysia), Cabida (e. a Angolei în Rep. Zair).
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink