ENCLÁVĂ (< fr., germ.) s. f. 1. Fragmente de roci de altă natură înglobate în masa rocilor eruptive. 2. Terit. de mici dimensiuni având o populație puțin numeroasă, aflat în apropierea unei granițe dintre două state, în interiorul unuia, dar aparținând celuilalt. Același terit. este socotit e. de statul care îl înconjură spațial, dar de care nu aparține, și, în același timp, de statul sub jurisdicția căruia se află. În prezent sunt pe glob c. 250 de e., mai mult de 200 aflându-se la granița dintre India și Bangladesh și 38 la granița dintre Belgia și Olanda. 3. Situare geografică a unui stat sau terit. înconjurat total de spațiul altui stat. Ex.: Lesotho (e. în Republica Africa de Sus), San Marino (e. în terit. italian), Brunei (e. în Federația Malaysia), Cabinda (e. a Angolei în Rep. Zair).