empireu, ~ee [At: HELIADE, O. I, 114/ V: (îvr) ~puriu sn / S și: (rar) empyreu / Pl: (rar) ~ee / E: fr empyré, it empireo, ngr έμπνριος] 1 sn (În mitologia greco- romană) Partea cea mai de sus a bolții cerești unde se afla locașul zeilor și al focului etern. 2 sn Reședința zeilor. 3 sn (Liv; pex) Locașul celor fericiți Si: cer. 4 a (Îs) Grădinile ~ee Câmpiile Elizee.^[1]