EMERÍT, -Ă adj. (< fr.) 1. Experimentat, priceput, competent. 2. (Dr.) Calificativ cuprins în titlul de onoare ce se acordă în România, între 1949 și 1989, iar în unele ramuri și în prezent, unor personalități din diferite domenii, pentru marile merite deosebite în activitatea lor (ex. artist e., profesor e., maestru e. al sportului etc.).