*emérit, -ă adj. (lat. e-méritus, „care a terminat serviciŭ, pensionar” și „care s’a distins în serviciŭ”. V. merit). Se zice despre un funcționar (maĭ ales profesor) în retragere și care se bucură încă de onorurile și titlu luĭ (V. onorar 1). Pin ext. Versat, cu multă practică: un pianist, un bețiv emerit. – Fals emerít (după fr.).