electiv, ~ă a [At: VÎRNAV, F. 26^v/17 / Pl: ~i, ~e / E: fr électif, lat electivus, -a, -um] 1-2 (D. forme de guvernământ, funcții etc.) Care se bazează pe (sau se ocupă prin) alegeri. 3-4 (D. persoane) Care este numit într-o funcție (politică) (sau este destinat să îndeplinească o sarcină) prin alegeri. 5 Care se constituie prin alegeri. 6-7 Care se referă la alegeri sau la alegători. 8-9 Specific alegerilor sau alegătorilor. 10-11 Care are scopul sau dreptul de a alege Si: electoral². 12 (Chm; înv; îs) Atracție (sau afinitate) ~ă Proprietate a unui corp simplu de a descompune un corp compus pentru a se uni cu unul din elementele sale componente.