Definiția cu ID-ul 549484:
Enciclopedice
elafron subst. Semn vocalic coborâtor în muzica bisericească psaltică, semn care coboară cu două trepte sărite de la sunetul anterior (terță în muzica liniară). – Din gr. elafron.
elafron subst. Semn vocalic coborâtor în muzica bisericească psaltică, semn care coboară cu două trepte sărite de la sunetul anterior (terță în muzica liniară). – Din gr. elafron.