O definiție pentru elafron
Enciclopedice
elafron subst. Semn vocalic coborâtor în muzica bisericească psaltică, semn care coboară cu două trepte sărite de la sunetul anterior (terță în muzica liniară). – Din gr. elafron.
Intrare: elafron
elafron substantiv neutru
| substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)