EFUZIUNE, efuziuni, s. f. 1. Manifestare puternică a unor sentimente (iubire, admirație, recunoștință etc.). V. căldură. Titu îi mulțumi cu efuziune și-i povesti apoi cum a fost ieri prin sat. REBREANU, R. I 116. Iubirea de natură îi pătrunde atît de mult sufletul, încît îl face să se reverse în efuziuni lirice. GHEREA, ST. CR. III 288. În sala de așteptare, Ghiță a mulțumit cu efuziune camaradului său. CARAGIALE, O. II 246. 2. (Fiz.) Difuziunea unui gaz printr-un înveliș poros. – Pronunțat: -zi-u-.