ediție-pirat s. f. (lit.) Ediție neautorizată de autor ◊ „Pe piață apăruseră ediții-pirat ale aceluiași tratat de chimie anorganică.” Fl. 7 I 67 p. 23. ◊ „În culegere figurează schițe și nuvele scrise cândva pentru magazine sau producții din tinerețe care «nu meritau să vadă lumina tiparului». Acestea au ajuns, nu se știe cum, să fie sustrase și tipărite în așa-numite ediții-pirat, cărți neautorizate de autor.” Sc. 24 XI 74 p. 6. ◊ „Edituri-pirat, ediții-pirat, rapturi editoriale de traduceri din literatura universală, furturi de inteligență culturală, artistică, științifică – iată câteva din gravele rezultate scăpate de sub controlul public [...]” R.l. 26 XI 91 p. 2; v. și 28 XII 66 p. 6 (din fr. édition-pirate; DMN 1966)