ECLIPSÁ, eclipsez, vb. I. Tranz. 1. (La pers. 3) A întuneca total sau parțial un corp ceresc, interpunându-se în calea razelor lui de lumină sau între el și soare. 2. Fig. A pune, a lăsa în umbră, a întuneca, a umbri; a întrece, a depăși pe cineva (în merite, în strălucire). ♦ Refl. (Fam.) A se face nevăzut, a pleca pe furiș; a dispărea. – Din. fr. éclipser.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
viorica_popa
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A ECLIPSÁ ~éz tranz. 1) (aștri) A pune în eclipsă. 2) fig. A face să pălească (în fața altui lucru); a pune în umbră; a întuneca. 3) (persoane) A depăși prin merite sau prin valoare. [Sil. e-clip-sa î /<fr. éclipser
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A SE ECLIPSÁ mă ~éz intranz. fam. A se face nevăzut; a înceta să mai fie în câmpul vizual; a dispărea; a pieri. [Sil. e-clip-sa î /<fr. éclipser
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ECLIPSÁ vb. I. tr. 1. A întuneca (parțial sau total) lumina unui astru. 2. (Fig.) A umbri, a lăsa în umbră. ♦ refl. A dispărea, a rămâne în umbră. [< fr. éclipser].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ECLIPSÁ vb. I. tr. 1. a întuneca lumina unui astru. 2. (fig.) a umbri, a lăsa în umbră. II. refl. (fam.) a dispărea, a rămâne în umbră. (< fr. éclipser)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ECLIPSÁ vb. (fig.) a întuneca, a umbri. (I-a ~ pe toți cu verva sa.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ECLIPSÁ vb. v. depăși, dispărea, întrece, pieri.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
eclipsá vb. (sil. -clip-), ind. prez. 1 sg. eclipséz, 3 sg. și pl. eclipseáză
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ECLÍPSĂ, eclipse, s. f. 1. Dispariție totală sau parțială a imaginii unui astru, datorită faptului că între Pământ și acest astru se interpune un alt astru sau din cauză că astrul eclipsat se află temporar în conul de umbră al altui astru. 2. Intermitență a luminii unui far sau a unei geamanduri. ♦ Instalație de semnalizare prin semnale Morse, constituită din becuri electrice așezate pe catargul unei nave. 3. Fig. Dispariție, absență (temporară) a cuiva sau a ceva. ♦ Întunecare temporară a cunoștintei; absență. ♦ Scădere a forței creatoare a unei persoane. – Din. fr. éclipse, lat. eclipsis.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
viorica_popa
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ECLÍPSĂ ~e f. 1) Dispariție (totală sau parțială) a imaginii unui astru datorită interpunerii unui corp ceresc între el și locul de observare. ~ de Soare. ~ de Lună. 2) fig. Trecere în umbră a unei persoane sau a unui lucru. [G.-D. eclipsei; Sil. e-clip-î /<lat. eclipsis, fr. éclipse
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ECLÍPSĂ s.f. 1. Dispariție parțială sau totală a imaginii unui astru ca urmare a interpunerii altui astru între observator și corpul ceresc care dispare. ♦ Intermitența luminii unui far sau a unei geamanduri; (concr.) instalație de semnalizare prin becuri electrice așezate pe catargul navelor. 2. (Fig.) Dispariție sau trecere în umbră temporară a unei persoane sau a unui lucru. ♦ Întunecare, pierdere temporară a cunoștinței. [< fr. éclipse, cf. gr. ekleipsis < ekleipein – a dispărea].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ECLÍPSĂ s. f. 1. dispariție parțială sau totală a imaginii unui astru, ca urmare a interpunerii altui astru între acesta și observator, sau a intrării lui în conul de umbră a altui corp ceresc. 2. (mar.) intermitență a luminii unui far sau a unei geamanduri luminoase. ◊ instalație de semnalizare prin becuri electrice așezate pe catargul navelor. 3. (fig.) dispariție sau trecere în umbră temporară a unei persoane, a unui lucru. ◊ întunecare, pierdere temporară a cunoștinței. (< fr. éclipse, lat. eclipsis, gr. ekleipsis)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ECLÍPSĂ s. (ASTRON.) (reg.) întunericime, (înv.) întunecare. (O ~ de soare.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
eclípsă (eclípse), s. f. – Dispariție totală sau parțială a imaginii unui astru. – Var. (înv.) eclipsis. Gr. ἔϰλειψις (sec. XVII) și modern din fr. éclipse. – Der. eclipsa, vb.; ecliptic, adj. Cf. Gáldi 176.
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
eclípsă s. f. (sil. - clip -), g.-d. art. eclípsei; pl. eclípse
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*eclípsă f., pl. e (vgr. ékleipsis. V. lipsă). Întunecime, disparițiune totală saŭ parțială a unuĭ astru pin [!] interpunerea altuĭ astru. Fig. Întunecare a inteligențeĭ. – În Let. 2, 264, eclipsis, n. (după ngr.). – Eclipsa de lună se produce cînd pămîntu se pune între soare și lună și o acopere cu umbra, și de soare cînd luna se pune între soare și pămînt. Eclipsele de soare se întîmplă la fiecare 28 de anĭ și 11 zile. Se pare că Haldeiĭ în sec. VIII în ainte [!] de Hristos studiase [!] eclipsele. Filosofu Anaxagora a expiat, se zice, în închisoare îndrăzneala de a combate credințele timpuluĭ saŭ arătînd adevăratele cauze ale eclipselor. Astronomia de astăzĭ prezice cu mult în ainte ora fixă a lor.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*eclipséz v. tr. (d. eclipsă; fr. éclipser). Întunec. Fig. Întrec, las pe jos: gloria luĭ Cezar a eclipsat-o pe a luĭ Pompeĭ. V. refl. A dispărea fără să fiĭ observat.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
eclipsa, eclipsez v. r. a pleca pe furiș, a se face nevăzut
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
eclipsă, eclipse s. f. (prst.) 1. impotență, tulburări erectile. 2. concediu autoimpus al unei prostituate, cauzat de o boală, de un accident etc. 3. perioadă nefastă.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink