echinocțiu sn [At: AR (1829), 196¹/20 / S și: ecui~ / V: (înv) ~nocț, ~nops, ~nopț, ~nopțiu, ~nosc, ecinopțiu, ecuinopțiu, ecuinox, ecvinoxiu, equinapț, equinopțiu, ~nopție, ecuinoapte, ecuinocție, ecvinocție, ecvinoptie, ecvinopție sf / Pl: ~ii / E: fr équinoxe, lat aequinoctium] 1 Fiecare dintre cele două momente ale anului (în jurul lui 21 martie și 23 septembrie), când ziua este egală cu noaptea. 2 (Îvr; îs) Punct de ecvinocție Punct echinocțial (3).