DĂSCĂLIME s. f. (Cu sens colectiv; popular) Mulțime, grup de învățători sau de profesori. Cu toată dăscălimea dumnealui, cu toată societatea moftologică a dumnealui... degeaba! CARAGIALE, O. I 102. ♦ (Rar) Elevi care urmau o școală de preoți. Am găsit o mulțime de dăscălime adunată. CREANGĂ, A. 128.