2 intrări

22 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DĂRUIRE, dăruiri, s. f. Acțiunea de a (se) dărui și rezultatul ei; dăruială; (concr.) dar2. ♦ Fig. Devotament, abnegație, sacrificiu. – V. dărui.

DĂRUIRE, dăruiri, s. f. Acțiunea de a (se) dărui și rezultatul ei; dăruială; (concr.) dar2. ♦ Fig. Devotament, abnegație, sacrificiu. – V. dărui.

DĂRUIRE, dăruiri, s. f. Acțiunea de a (se) dărui și rezultatul ei. 1. Dar. Copiii le mulțămiră de astă dăruire. RETEGANUL, P. II 35. 2. Gest, act de devotament, de sacrificiu. Mă uitam la Ivan, ca odinioară la icoană, cu un sentiment de desprindere din mine și de dăruire. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 104.

DĂRUI, dăruiesc, vb. IV. 1. Tranz. A da în dar2 ceva cuiva; a face cuiva un dar2; a cinsti pe cineva cu ceva. ♦ A înzestra pe cineva cu ceva; a dota. 2. Tranz. A da, a acorda. 3. Tranz. și refl. A (se) consacra, a (se) dedica (unei idei, unui scop). [Prez. ind. și: dărui] – Din sl. darovati.

DĂRUI, dăruiesc, vb. IV. 1. Tranz. A da în dar2 ceva cuiva; a face cuiva un dar2; a cinsti pe cineva cu ceva. ♦ A înzestra pe cineva cu ceva; a dota. 2. Tranz. A da, a acorda. 3. Tranz. și refl. A (se) consacra, a (se) dedica (unei idei, unui scop). [Prez. ind. și: dărui] – Din sl. darovati.

DĂRUI, dăruiesc, vb. IV. Tranz. (Uneori cu determinări indicînd darul, introduse prin prep. «cu») 1. A face (cuiva) un dar, a da în dar; a cinsti (pe cineva). E bun și blînd [pisoiul] ca și bătrîna aceea care mi l-a dăruit. SADOVEANU, P. M. 239. Cei doi moșnegi... îi puseră numele Pipăruș-Viteazul, și îl dăruiră cu un paloș. RETEGANUL, P. V 74. Colonelul Enghel îmi dărui o pușcă cu două țeve. ODOBESCU, S. III 22. 2. A da, a acorda. Vreau să-ți dăruiesc... un sfat SADOVEANU, D. P. 147. Pe poporul romîn [să ne sprijinim]... pe acest popor căruia îi dăruim libertatea și rodul muncii lui. CAMIL PETRESCU, B. 137. ◊ (În legătură cu viața, anii, zilele de trăit) Dăruiește-mi viață, Păsărilă, că te-oi dărui și eu cu milă și cu daruri împărătești. CREANGĂ, P. 268. Eu să ucid orfanul la sînul meu purtat? L-am dăruit cu zile și vrei să-mi întorc darul? ALECSANDRI, P. III 345. Funiile că-i tăia Și cu viața-l dăruia. TEODORESCU, P. P. 556. 3. (Cu privire la muncă, activitate, viață etc.) A închina, a consacra, a dedica, a hărăzi. V. I. Lenin și-a dăruit întreaga viață cauzei revoluției proletare.Refl. Se simțea cuprins de un dor de a fi neasemuit de bun, eroic, de a se dărui cauzei socialismului pentru care au trăit și au murit atîția eroi. CĂLUGĂRU, O. P. 437. Ai murit, dăruindu-te tot... dintr-o singură dată. CAMIL PETRESCU, B. 126. 4. A înzestra (pe cineva) cu ceva; a dota. Niciodată n-a dăruit-o viața cu florile roșii ale bucuriei. ISAC, O. 220. – Prez. ind. și: dărui (DEȘLIU, G. 34).

A DĂRUI ~iesc tranz. (bunuri materiale) A aduce în dar; a dona; a da. [Sil. -ru-i] /<sl. darovati

dăruì v. a da cuiva ceva în dar. [Slav. DAROVATI].

dăruĭésc v. tr. (vsl. darovati, daroviti, dariti. V. dar). Daŭ în dar, donez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dăruire s. f., g.-d. art. dăruirii; pl. dăruiri

dăruire s. f., g.-d. art. dăruirii; pl. dăruiri

dăruire s. f., g.-d. art. dăruirii; pl. dăruiri

dărui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dăruiesc, 3 sg. dăruiește, imperf. 1 dăruiam; conj. prez. 1 sg. să dăruiesc, 3 să dăruiască

dărui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dăruiesc, imperf. 3 sg. dăruia; conj. prez. 3 dăruiască

dărui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dăruiesc, imperf. 3 sg. dăruia; conj. prez. 3 sg. și pl. dăruiască

dărui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dăruiesc, conj. dăruiască)

dăruesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DĂRUIRE s. abnegație, devotament, (înv.) devotare, sadacat. (A manifesta ~ față de cineva.)

DĂRUI vb. 1. a da, a oferi, (înv.) a prosfora, (grecism înv.) a prosferisi. (I-a ~ un colier.) 2. v. dona. 3. v. consacra.

DĂRUI vb. v. acorda, da, dota, înzestra, preda.

dărui vb. v. ACORDA. DA. DOTA. ÎNZESTRA. PREDA.

DĂRUI vb. 1. a da, a oferi, (înv.) a prosfora, (grecism înv.) a prosferisi. (I-a ~ un colier.) 2. a da, a dona, (înv.) a dănui. (A ~ statului un bun.) 3. a (se) consacra, a (se) dedica, a (se) destina, a (se) devota, a (se) hărăzi, a (se) închina, (rar) a (se) aplica, (înv.) a (se) deda, a (se) meni, a (se) pridădi, a (se) șerbi, (grecism înv.) a (se) afierosi. (Și-a ~ întreaga viață binelui obștesc.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DIVINA NATURA DEDIT AGROS, ARS HUMANA AEDIFICAVIT URBES (lat.) divina natură a dăruit ogoarele, măiestria omului a clădit orașele – M. Terentius Varro, „Res rusticae”, III, 1.

Intrare: dăruire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dăruire
  • dăruirea
plural
  • dăruiri
  • dăruirile
genitiv-dativ singular
  • dăruiri
  • dăruirii
plural
  • dăruiri
  • dăruirilor
vocativ singular
plural
Intrare: dărui
dărui1 (1 -iesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dărui
  • dăruire
  • dăruit
  • dăruitu‑
  • dăruind
  • dăruindu‑
singular plural
  • dăruiește
  • dăruiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dăruiesc
(să)
  • dăruiesc
  • dăruiam
  • dăruii
  • dăruisem
a II-a (tu)
  • dăruiești
(să)
  • dăruiești
  • dăruiai
  • dăruiși
  • dăruiseși
a III-a (el, ea)
  • dăruiește
(să)
  • dăruiască
  • dăruia
  • dărui
  • dăruise
plural I (noi)
  • dăruim
(să)
  • dăruim
  • dăruiam
  • dăruirăm
  • dăruiserăm
  • dăruisem
a II-a (voi)
  • dăruiți
(să)
  • dăruiți
  • dăruiați
  • dăruirăți
  • dăruiserăți
  • dăruiseți
a III-a (ei, ele)
  • dăruiesc
(să)
  • dăruiască
  • dăruiau
  • dărui
  • dăruiseră
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dărui
  • dăruire
  • dăruit
  • dăruitu‑
  • dăruind
  • dăruindu‑
singular plural
  • dăruie
  • dăruiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dărui
(să)
  • dărui
  • dăruiam
  • dăruii
  • dăruisem
a II-a (tu)
  • dărui
(să)
  • dărui
  • dăruiai
  • dăruiși
  • dăruiseși
a III-a (el, ea)
  • dăruie
(să)
  • dăruie
  • dăruia
  • dărui
  • dăruise
plural I (noi)
  • dăruim
(să)
  • dăruim
  • dăruiam
  • dăruirăm
  • dăruiserăm
  • dăruisem
a II-a (voi)
  • dăruiți
(să)
  • dăruiți
  • dăruiați
  • dăruirăți
  • dăruiserăți
  • dăruiseți
a III-a (ei, ele)
  • dăruie
(să)
  • dăruie
  • dăruiau
  • dărui
  • dăruiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dăruire, dăruirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) dărui și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: dăruială
    • 1.1. concretizat Dar. DEX '09 DLRLC
      sinonime: dar
      • format_quote Copiii le mulțămiră de astă dăruire. RETEGANUL, P. II 35. DLRLC
    • 1.2. figurat Gest, act de devotament, de sacrificiu. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Mă uitam la Ivan, ca odinioară la icoană, cu un sentiment de desprindere din mine și de dăruire. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 104. DLRLC
etimologie:
  • vezi dărui DEX '98 DEX '09

dărui, dăruiescverb

  • 1. tranzitiv A da în dar ceva cuiva; a face cuiva un dar; a cinsti pe cineva cu ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: cinsti
    • format_quote E bun și blînd [pisoiul] ca și bătrîna aceea care mi l-a dăruit. SADOVEANU, P. M. 239. DLRLC
    • format_quote Cei doi moșnegi... îi puseră numele Pipăruș-Viteazul, și îl dăruiră cu un paloș. RETEGANUL, P. V 74. DLRLC
    • format_quote Colonelul Enghel îmi dărui o pușcă cu două țeve. ODOBESCU, S. III 22. DLRLC
    • 1.1. A înzestra pe cineva cu ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Niciodată n-a dăruit-o viața cu florile roșii ale bucuriei. ISAC, O. 220. DLRLC
  • 2. tranzitiv Acorda, da. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: acorda da
    • format_quote Vreau să-ți dăruiesc... un sfat. SADOVEANU, D. P. 147. DLRLC
    • format_quote Pe poporul romîn [să ne sprijinim]... pe acest popor căruia îi dăruim libertatea și rodul muncii lui. CAMIL PETRESCU, B. 137. DLRLC
    • format_quote Dăruiește-mi viață, Păsărilă, că te-oi dărui și eu cu milă și cu daruri împărătești. CREANGĂ, P. 268. DLRLC
    • format_quote Eu să ucid orfanul la sînul meu purtat? L-am dăruit cu zile și vrei să-mi întorc darul? ALECSANDRI, P. III 345. DLRLC
    • format_quote Funiile că-i tăia Și cu viața-l dăruia. TEODORESCU, P. P. 556. DLRLC
  • 3. tranzitiv reflexiv A (se) consacra, a (se) dedica (unei idei, unui scop). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote V. I. Lenin și-a dăruit întreaga viață cauzei revoluției proletare. DLRLC
    • format_quote Se simțea cuprins de un dor de a fi neasemuit de bun, eroic, de a se dărui cauzei socialismului pentru care au trăit și au murit atîția eroi. CĂLUGĂRU, O. P. 437. DLRLC
    • format_quote Ai murit, dăruindu-te tot... dintr-o singură dată. CAMIL PETRESCU, B. 126. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.