2 intrări
22 de definiții
din care- explicative (7)
- morfologice (8)
- relaționale (6)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DĂRUIRE, dăruiri, s. f. Acțiunea de a (se) dărui și rezultatul ei; dăruială; (concr.) dar2. ♦ Fig. Devotament, abnegație, sacrificiu. – V. dărui.
DĂRUIRE, dăruiri, s. f. Acțiunea de a (se) dărui și rezultatul ei; dăruială; (concr.) dar2. ♦ Fig. Devotament, abnegație, sacrificiu. – V. dărui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
DĂRUIRE, dăruiri, s. f. Acțiunea de a (se) dărui și rezultatul ei. 1. Dar. Copiii le mulțămiră de astă dăruire. RETEGANUL, P. II 35. 2. Gest, act de devotament, de sacrificiu. Mă uitam la Ivan, ca odinioară la icoană, cu un sentiment de desprindere din mine și de dăruire. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 104.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DĂRUI, dăruiesc, vb. IV. 1. Tranz. A da în dar2 ceva cuiva; a face cuiva un dar2; a cinsti pe cineva cu ceva. ♦ A înzestra pe cineva cu ceva; a dota. 2. Tranz. A da, a acorda. 3. Tranz. și refl. A (se) consacra, a (se) dedica (unei idei, unui scop). [Prez. ind. și: dărui] – Din sl. darovati.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DĂRUI, dăruiesc, vb. IV. 1. Tranz. A da în dar2 ceva cuiva; a face cuiva un dar2; a cinsti pe cineva cu ceva. ♦ A înzestra pe cineva cu ceva; a dota. 2. Tranz. A da, a acorda. 3. Tranz. și refl. A (se) consacra, a (se) dedica (unei idei, unui scop). [Prez. ind. și: dărui] – Din sl. darovati.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
DĂRUI, dăruiesc, vb. IV. Tranz. (Uneori cu determinări indicînd darul, introduse prin prep. «cu») 1. A face (cuiva) un dar, a da în dar; a cinsti (pe cineva). E bun și blînd [pisoiul] ca și bătrîna aceea care mi l-a dăruit. SADOVEANU, P. M. 239. Cei doi moșnegi... îi puseră numele Pipăruș-Viteazul, și îl dăruiră cu un paloș. RETEGANUL, P. V 74. Colonelul Enghel îmi dărui o pușcă cu două țeve. ODOBESCU, S. III 22. 2. A da, a acorda. Vreau să-ți dăruiesc... un sfat SADOVEANU, D. P. 147. Pe poporul romîn [să ne sprijinim]... pe acest popor căruia îi dăruim libertatea și rodul muncii lui. CAMIL PETRESCU, B. 137. ◊ (În legătură cu viața, anii, zilele de trăit) Dăruiește-mi viață, Păsărilă, că te-oi dărui și eu cu milă și cu daruri împărătești. CREANGĂ, P. 268. Eu să ucid orfanul la sînul meu purtat? L-am dăruit cu zile și vrei să-mi întorc darul? ALECSANDRI, P. III 345. Funiile că-i tăia Și cu viața-l dăruia. TEODORESCU, P. P. 556. 3. (Cu privire la muncă, activitate, viață etc.) A închina, a consacra, a dedica, a hărăzi. V. I. Lenin și-a dăruit întreaga viață cauzei revoluției proletare. ◊ Refl. Se simțea cuprins de un dor de a fi neasemuit de bun, eroic, de a se dărui cauzei socialismului pentru care au trăit și au murit atîția eroi. CĂLUGĂRU, O. P. 437. Ai murit, dăruindu-te tot... dintr-o singură dată. CAMIL PETRESCU, B. 126. 4. A înzestra (pe cineva) cu ceva; a dota. Niciodată n-a dăruit-o viața cu florile roșii ale bucuriei. ISAC, O. 220. – Prez. ind. și: dărui (DEȘLIU, G. 34).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A DĂRUI ~iesc tranz. (bunuri materiale) A aduce în dar; a dona; a da. [Sil. -ru-i] /<sl. darovati
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
dăruì v. a da cuiva ceva în dar. [Slav. DAROVATI].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
dăruĭésc v. tr. (vsl. darovati, daroviti, dariti. V. dar). Daŭ în dar, donez.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
dăruire s. f., g.-d. art. dăruirii; pl. dăruiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
dăruire s. f., g.-d. art. dăruirii; pl. dăruiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dăruire s. f., g.-d. art. dăruirii; pl. dăruiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
dărui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dăruiesc, 3 sg. dăruiește, imperf. 1 dăruiam; conj. prez. 1 sg. să dăruiesc, 3 să dăruiască
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
dărui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dăruiesc, imperf. 3 sg. dăruia; conj. prez. 3 să dăruiască
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dărui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dăruiesc, imperf. 3 sg. dăruia; conj. prez. 3 sg. și pl. dăruiască
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
dărui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dăruiesc, conj. dăruiască)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
dăruesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DĂRUIRE s. v. devotament.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DĂRUIRE s. abnegație, devotament, (înv.) devotare, sadacat. (A manifesta ~ față de cineva.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DĂRUI vb. 1. a da, a oferi, (înv.) a prosfora, (grecism înv.) a prosferisi. (I-a ~ un colier.) 2. v. dona. 3. v. consacra.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DĂRUI vb. v. acorda, da, dota, înzestra, preda.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
dărui vb. v. ACORDA. DA. DOTA. ÎNZESTRA. PREDA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DĂRUI vb. 1. a da, a oferi, (înv.) a prosfora, (grecism înv.) a prosferisi. (I-a ~ un colier.) 2. a da, a dona, (înv.) a dănui. (A ~ statului un bun.) 3. a (se) consacra, a (se) dedica, a (se) destina, a (se) devota, a (se) hărăzi, a (se) închina, (rar) a (se) aplica, (înv.) a (se) deda, a (se) meni, a (se) pridădi, a (se) șerbi, (grecism înv.) a (se) afierosi. (Și-a ~ întreaga viață binelui obștesc.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
DIVINA NATURA DEDIT AGROS, ARS HUMANA AEDIFICAVIT URBES (lat.) divina natură a dăruit ogoarele, măiestria omului a clădit orașele – M. Terentius Varro, „Res rusticae”, III, 1.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT408) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT343) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
dăruire, dăruirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) dărui și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: dăruială
-
- Copiii le mulțămiră de astă dăruire. RETEGANUL, P. II 35. DLRLC
-
- 1.2. Gest, act de devotament, de sacrificiu. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: abnegație devotament devotare sacrificiu sadacat
- Mă uitam la Ivan, ca odinioară la icoană, cu un sentiment de desprindere din mine și de dăruire. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 104. DLRLC
-
-
etimologie:
- dărui DEX '98 DEX '09
dărui, dăruiescverb
- 1. A da în dar ceva cuiva; a face cuiva un dar; a cinsti pe cineva cu ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEXsinonime: cinsti
- E bun și blînd [pisoiul] ca și bătrîna aceea care mi l-a dăruit. SADOVEANU, P. M. 239. DLRLC
- Cei doi moșnegi... îi puseră numele Pipăruș-Viteazul, și îl dăruiră cu un paloș. RETEGANUL, P. V 74. DLRLC
- Colonelul Enghel îmi dărui o pușcă cu două țeve. ODOBESCU, S. III 22. DLRLC
-
- Niciodată n-a dăruit-o viața cu florile roșii ale bucuriei. ISAC, O. 220. DLRLC
-
-
-
- Vreau să-ți dăruiesc... un sfat. SADOVEANU, D. P. 147. DLRLC
- Pe poporul romîn [să ne sprijinim]... pe acest popor căruia îi dăruim libertatea și rodul muncii lui. CAMIL PETRESCU, B. 137. DLRLC
- Dăruiește-mi viață, Păsărilă, că te-oi dărui și eu cu milă și cu daruri împărătești. CREANGĂ, P. 268. DLRLC
- Eu să ucid orfanul la sînul meu purtat? L-am dăruit cu zile și vrei să-mi întorc darul? ALECSANDRI, P. III 345. DLRLC
- Funiile că-i tăia Și cu viața-l dăruia. TEODORESCU, P. P. 556. DLRLC
-
- 3. A (se) consacra, a (se) dedica (unei idei, unui scop). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- V. I. Lenin și-a dăruit întreaga viață cauzei revoluției proletare. DLRLC
- Se simțea cuprins de un dor de a fi neasemuit de bun, eroic, de a se dărui cauzei socialismului pentru care au trăit și au murit atîția eroi. CĂLUGĂRU, O. P. 437. DLRLC
- Ai murit, dăruindu-te tot... dintr-o singură dată. CAMIL PETRESCU, B. 126. DLRLC
-
etimologie:
- darovati DEX '09 DEX '98 NODEX