DUȘ, dușuri, s. n. 1. Instalație specială de baie constînd dintr-un tub la care se racordează o piesă în formă de pîlnie închisă, prevăzută cu găuri dese, prin care apa țîșnește sub formă de fire subțiri. Își instalase o baie cu duș automat. C. PETRESCU, Î. I 8. 2. Țîșnitură de apă realizată prin instalații speciale de duș (l); p. ext. baie făcută prin acest mijloc. A recomandat, zeci de ani, dușurile reci pentru cei nervoși și acum le condamnă. CAMIL PETRESCU, U. N. 80. Înviorați după dușul rece... au plecat repede la gară. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 164. ♦ Fig. Vorbă sau veste neașteptată și neplăcută, cu care cineva răstoarnă planurile cuiva, îi strică socotelile, îi taie entuziasmul.