durăire sf [At: PONTBRIANT / V: ~rui~ / Pl: ~ri / E: durăi] (Pop) 1 Rostogolire (cu zgomot). 2 Zgomot produs de un obiect în mișcare Si: huruitură, durăială, ciuruit, duruitură. 3 Zgomot produs de o persoană care folosește un anumit obiect. 4 (D. porumbel) Gângurit. 5 (Ban) Tunet.