ducă¹ sf [At: LB / Pl: duce / E: duce] 1 Deplasare dintr-un loc în altul Si: călătorie, drum (70), ducăt (1), plecare. 2 (Îe) A fi sau a se simți pe ~ A fi gata de plecare. 3 (Îae) A fi pe punctul de a se sfârși. 4 (Pex; îae) A fi pe moarte. 5 (Îe) A lăsa pe cineva în ~ca lui A lăsa pe cineva în voia lui. 6 (Îe) A-și lua ~ca A pleca (la întâmplare, fără nici un țel). 7 (Îae) A se apuca de ceva cu nădejde. 8 (Rar) Transport.