DRĂGĂLAȘ, -Ă, drăgălași, -e, adj. Drăguț, plăcut, frumușel, grațios, gingaș. Cucoanele dinăuntru aveau rochiile, pălăriile și chipurile cele mai drăgălașe. PAS, Z. I 239. Dar această gură ironică... i se păru lui Manolaș, de data aceasta, nespus de drăgălașă. GALACTION, O. I 641. ◊ (Adverbial) Ea-l asculta pe copilaș Uimită și distrasă, Și, rușinos și drăgălaș, Mai nu vrea, mai se lasă. EMINESCU, O. I 175. Cîte flori sînt pe pămînt, Drăgălaș se roagă ele Și la soare și la stele. BELDICEANU, P. 106. ♦ (Rar; substantivat, m.) Iubit, drăguț, drag. Dar Manea cine-mi era?... Drăgălașul fetelor, Iubețul nevestelor. PĂSCULESCU, L. P. 250.