DRUGHINEAȚĂ, drughinețe, s. f. (Mold.) Creangă groasă și scurtă; par. Își stupi în palme, apucîndu-și drughineața de vîrf. CAMILAR, T. 27. Da ce ți-ai luat așa drughineață? Doar nu era să sară nimeni la dumneata! SADOVEANU, O. I 78. Dănilă... ia o drughineață groasă, de stejar, în mînă... și pîc! la tîmpla dracului cea dreaptă. CREANGĂ, P. 55.