8 definiții pentru drughineață
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DRUGHINEAȚĂ, drughinețe, s. f. (Reg.) Drug (de lemn) scurt și gros. – Cf. drug.
DRUGHINEAȚĂ, drughinețe, s. f. (Reg.) Drug (de lemn) scurt și gros. – Cf. drug.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
drughineață sf [At: CREANGĂ, P. 55 / Pl: ~ețe / E: drughină + -eață] (Reg) 1 Drug de lemn scurt și gros. 2 Prăjină. 3 (Prc) Prăjină scurtă de care se leagă găleata la fântână.[1] modificată
- În original, etimol. cuv. incorect tipărită: drunghină + -eață — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DRUGHINEAȚĂ, drughinețe, s. f. (Mold.) Creangă groasă și scurtă; par. Își stupi în palme, apucîndu-și drughineața de vîrf. CAMILAR, T. 27. Da ce ți-ai luat așa drughineață? Doar nu era să sară nimeni la dumneata! SADOVEANU, O. I 78. Dănilă... ia o drughineață groasă, de stejar, în mînă... și pîc! la tîmpla dracului cea dreaptă. CREANGĂ, P. 55.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
drughineață f. prăjină: o drughineață groasă de stejar CR. [V. drug].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
drughineáță f., pl. ete (cp. cu drăghinar și truchinar). Nord. Lemn nedespicat (mereu). Prăjină scurtă (ca cea de care e legată cĭutura). – Și durgh- (Șez. 30, 293). V. ghĭonder.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
drughineață (reg.) s. f., g.-d. art. drughineței; pl. drughinețe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
drughineață (reg.) s. f., g.-d. art. drughineței; pl. drughinețe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
drughineață s. f., g.-d. art. drughineței; pl. drughinețe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F12) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
drughineață, drughinețesubstantiv feminin
- 1. Drug (de lemn) scurt și gros. DEX '09 DEX '98sinonime: drug
- diferențiere Creangă groasă și scurtă. DLRLCsinonime: par
- Își stupi în palme, apucîndu-și drughineața de vîrf. CAMILAR, T. 27. DLRLC
- Da ce ți-ai luat așa drughineață? Doar nu era să sară nimeni la dumneata! SADOVEANU, O. I 78. DLRLC
- Dănilă... ia o drughineață groasă, de stejar, în mînă... și pîc! la tîmpla dracului cea dreaptă. CREANGĂ, P. 55. DLRLC
-
etimologie:
- drug DEX '98 DEX '09