DROB¹, (1) drobi, s. m., (2, 3) droburi, s. n. 1. S. m. Bucată, bulgăre mai mare de sare; p. gener. bucată mare și compactă din ceva. 2. S. n. Măruntaie de miel. ♦ Mâncare preparată din măruntaie de miel tocate, învelite în prapur și puse la cuptor. 3. S. n. (Reg.) Cutia teascului de vin. – Din bg., sb. drob.

drob¹ sm [At: I. IONESCU, D. 143 / V: ~oc, ~og, ~op / Pl: ~i / E: rs, ucr дрок] (Bot; reg) 1 Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina dreaptă, frunzele cu peri și cu flori mici, galbene-aurii (Neslia). 2 (Îc) ~-mărunt Drobușor (1) (Isatis tinctoria). 3 Mic arbust din familia leguminoaselor, cu tulpina dreaptă, foarte ramificată și păroasă, cu flori galbene, în umbele, la vârful ramurilor, cu frunze trifoliate (Cytisus heuffeli). 4 Mic arbust din familia leguminoaselor, cu flori albe (Cytisus leucanthus). 5 Lemnul-bobului (Cytisus hirsutus). 6 Plantă din familia leguminoase (Cytisus leucotrichus). 7 Plantă din familia leguminoase (Cytisus ratisbonensis). 8 Ginistru (Genista oligosperma). 9 Drobiță¹ (Genista tinctoria). 10 Plantă nedefinită mai de aproape (Genista pillosa). 11 (Îc) ~-de-munte Mic arbust cu flori galbene, cu ramuri lungi și subțiri, acoperite cu peri aspri (Cytisus hirsutus). 12 (Îc) ~-mare Sulfină (Melilotus officinalis). 13 Ghizdei (Lothus corniculatus). 14 (Trs) Trifoi-mărunt (Medicago lupulina).

drob² [At: NECULCE, ap. LET. II, 313/7 / V: ~op / Pl: ~i sm, ~uri, (10) ~oabe sn / E: bg, rs дроб, srb drob] 1 sm Bulgăre de sare. 2 sm Bucată mare, tăiată sau ruptă dintr-o materie solidă. 3 sm (Pan) Bucată mare dintr-un aliment. 4 sm (Pfm; îe) Prostie cu ~ul Prostie mare. 5 av Foarte tare. 6 av Ca grunzul de sare. 7 sn (Mun) Masă solidă. 8 sn (Olt) Cheag de sânge. 9 sm (Ban) Fărâmătură. 10 sn (Reg) Turmă mare. 11 sn (Csc) Intestine. 12 sn Organe interne de miel. 13 sn Prapur (de miel). 14 sn Mâncare preparată din organe interne de miel tocate, amestecate cu verdeață, învelite în prapur și coapte Si: (reg) cighir¹ (3). 15 sn (Reg) Cutia teascului de vin Si: durbacă.

DROB¹, (1) drobi, s. m., (2, 3) droburi, s. n. 1. S. m. Bucată, bulgăre mai mare de sare; p. gener. bucată mare și compactă din ceva. 2. S. n. Măruntaie de miel. ◊ Mâncare preparată din măruntaie de miel tocate, învelite în prapur și puse la cuptor. 3. S. n. (Reg.) Cutia teascului de vin. – Din bg., scr. drob.

DROB, (I 1, II) drobi, s. m., (I 2, 3) droburi, s. n. I. (De obicei determinat prin «de sare») Bucată mai mare de sare; bulgăre. V. bolovan. Moș Luca, de te-a întreba cineva... de ce trag caii așa de greu, să spui că aduci niște drobi de sare de la Ocnă. CREANGĂ, A. 128. Trei iezi cucuieți, Ușa mamii descuieți, Că mama v-aduce vouă: Frunze-n buze, Lapte-n țîțe, Drob de sare În spinare. id. P. 20. Drobul se plătește o para oca. I. IONESCU, P. 36. ♦ (Regional, cu determinări) Bucată mare. Că și noi te-om dărui... La ispas Cu-n drob de caș. ȘEZ. XXIII 114. 2. (Adesea determinat prin «de miel») Măruntaie de miel; mîncare preparată din măruntaiele de miel învelite în prapor și prăjite în tavă; (regional) cighir. Să tai mielul ăla al nostru și să-i mîncăm drobul. ISPIRESCU, L. 66. Dar apoi cozonacii... și plăcinta de drob! CARAGIALE, O. II 341. ◊ (În comparații și metafore) La fîntînă, o babă, zbîrcită drob și uscată scîndură, turna apă într-un urcior. DELAVRANCEA, T. 28. 3. Cutia teascului de vin. II. Arbust din familia leguminoaselor (Cytisus hirsutus).

DROB¹ ~i m. Bulgăre mare de sare. /<bulg., sb. drob

DROB³ ~i m. Arbust din familia leguminoaselor având tulpina păroasă, frunze trifoliate, flori albe sau galbene și fructul în formă de păstaie. /<rus., ucr. drok

DROB² ~uri n. Fel de mâncare pregătită din măruntaie (de porc, de miel) tocate, cu adaus de condimente, înfășurate în prapur și date la cuptor. /<bulg., sb. drob

drob n. măruntaie (mai ales de miel): să tai mielul și să-i mănânc drobul. [Serb. DROB, intestine].

drob n. 1. bulgăre și în special bulgăre de sare (12-20 oca); 2. coșul teascului de vie; 3. Bot. V. drobiță. [Pol. DROB, bucată].

2) drob m. (alterat din drog). Drog.

1) drob m. (vsl. rus. drobĭ, bucățĭ, sfărămătură. V. darab, zdrobesc). Bolovan de sare (Trans. și zdrob): doĭ drobĭ de sare. S.n., pl. urĭ. Vest (sîrb. drob, măruntaĭe, bg. drob, plămîn, čer drob, ficat). Măruntaĭe: plăcintă de drob (gighir). Droburile măriĭ (Cant.), măruntaĭele (adîncurile) măriĭ.

dred sm vz drob

droc sn vz drob¹

drog⁴ sn vz drob¹

drop² sn vz drob¹

drop³ sn vz drob²

1) drog și drob m. (rus. drok, o plantă, genista tinctoria). Grozamă, mălin, un copăcel din familia salcîmuluĭ (cýtisus [albus, hirsútus, falcátus, nigricans ș.a.]). Jolteală, șoldeală, alt copăcel, din aceĭașĭ familie (genista tinctória, care servește la colorat în galben, și genista álbida [sagittális ș.a.]). Altă plantă cruciferă, cu florĭ micĭ galbene auriĭ (néslea paniculáta). Altă plantă cruciferă cu flori galbene, ale căreĭ foĭ daŭ un albastru maĭ frumos de cît al indiguluĭ (isatis tinctoria).

drob² (măruntaie de miel, mâncare; cutie a teascului) s. n., pl. droburi

drob¹ (bulgăre de sare, plantă) s. m., pl. drobi

drob² (măruntaie de miel, mâncare, cutie a teascului) s. n., pl. droburi

drob¹ (bulgăre de sare, plantă) s. m., pl. drobi

drob (bulgăre de sare, plantă) s. m., pl. drobi

drob (măruntaie de miel, fel de mâncare, cutia teascului) s. n., pl. droburi

drob-de-munte (arbust) s. m., pl. drobi-de-munte

drob-de-munte (arbust) s. m., pl. drobi-de-munte

drob-de-munte s. m.

DROB s. 1. v. bulgăre. 2. v. drobiță. 3. v. drobușor.

DROB s. v. coș, ladă, lemnul-bobului, salcâm-galben.

DROB s. 1. bulgăre, grunz, (pop.) zgrunț, zgrunțur. (Un ~ de sare.) 2. (BOT.; Genista tinctoria) drobiță, (reg.) drobișor, drobușor, genistră, grozamă, spartă. 3. (BOT.; Isatis tinctoria) drobușor, (reg.) boiengioaie, cardama, drobișor, laba-mîței.

drob s. v. COȘ. LADĂ. LEMNUL-BOBULUI. SALCÎM-GALBEN.

drob (-bi), s. m. – 1. Varietăți de arbust (Cytisus albus, Cytisus Heufellii, Cytisus hirsutus, Cytisus nigricans, Genista Tinctoria). – 2. Plantă (Neslea paniculata). – Var. drog. Rut., rus. drok (Candrea; Scriban), cu finala alterată, probabil prin influența cuvîntului anterior. – Der. drobișor (var. drobușor), s. m. (arbust, drob; Isatis tictoria; Genista tinctoria); drobiță, s. f. (Genista tinctoria); drobușoară, s. f. (arbust, drob).

drob (-bi), s. m. – 1. Bucată. – 2. Bulgăre de sare gemă. – 3. Măruntaie de pasăre, și, în special, de miel. – 4. Fel tipic de mîncare, din măruntaie de miel învelit în prapur. – Mr. drob. Sl. drobĭ, cf. bg., sb. drob, rus. drobĭ „bucată” (Miklosich, Slaw. Elem., 21; Cihac, II, 102; Conev 43 și 90). Pentru semantism, cf. bg. drob „plămîn”, sb., cr., slov., ceh. drob „intestine”. Din sl. a trecut și în mag. darab, de unde dubletul dărab, s. m. și n. (Trans., bucată). – Der. drobină, s. f. (bulgăre de sare gemă), din sl. (bg.) drobina, sec. XVII; sdrobi, vb. (a sparge, a distruge; a toca, a pulveriza), din sl. s(ŭ)drobiti (cf. megl. drubes < bg. drobiă); sdrobitor, adj. (care zdrobește); sdrobitură, s. f. (spărtură); sdrob, s. m. (fragment, rest).

drob, droburi, s.n. – Bucată mare și compactă de ceva: „La Ispas c-on drob de caș”. ♦ (top.) Drobodava, pârâu, afluent al Izei; tradiția locală vorbește și despre cetatea Drobodava, situată în apropierea pădurii Măgura, între Săliștea de Sus și Săcel (Grad, 2000: 14). ♦ (onom.) Drob, Drobos, Droboș, nume de familie (15 persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din sl. drobǐ, cf. srb., bg. drob, rus. drobǐ „bucată” (Scriban; Miklosich, Cihac, Conev, cf. DER; DEX, MDA).

drob, -uri, s.n. – Bucată mare și compactă de ceva: „La Ispas c-on drob de caș”.(top. în Săcel) Drobodava, pârâu, afluent al Izei; tradiția locală vorbește și despre cetatea Drobodava, situată în apropierea pădurii Măgura, între Săliștea de Sus și Săcel (Grad 2000: 14). – Din sl. drobǐ, cf. srb. drob, rus. drobǐ „bucată” (DER).

drob, droburi s. n. (vulg.) penis.