drob, droburi, s.n. – Bucată mare și compactă de ceva: „La Ispas c-on drob de caș”. ♦ (top.) Drobodava, pârâu, afluent al Izei; tradiția locală vorbește și despre cetatea Drobodava, situată în apropierea pădurii Măgura, între Săliștea de Sus și Săcel (Grad, 2000: 14). ♦ (onom.) Drob, Drobos, Droboș, nume de familie (15 persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din sl. drobǐ, cf. srb., bg. drob, rus. drobǐ „bucată” (Scriban; Miklosich, Cihac, Conev, cf. DER; DEX, MDA).