căutare avansată
Din totalul de 27 sunt afișate 18 definiții pentru drob (pl. -i), drob (pl. -uri)   declinări

DROB1, (1) drobi, s. m., (2, 3) droburi, s. n. 1. S. m. Bucată, bulgăre mai mare de sare; p. gener. bucată mare și compactă din ceva. 2. S. n. Măruntaie de miel. ♦ Mâncare preparată din măruntaie de miel tocate, învelite în prapur și puse la cuptor. 3. S. n. (Reg.) Cutia teascului de vin. – Din bg., sb. drob.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DROB2, drobi, s. m. 1. Arbust din familia leguminoaselor, cu frunze trifoliate, cu flori galbene și cu fructele păstăi turtite (Sarothamnus scoparius). 2. Nume dat mai multor arbuști din familia leguminoaselor, cu frunze trifoliate, flori albe, galbene sau roșietice și fructe păstăi (Cytisus).Drob-de-munte = mic arbust cu ramuri lungi și subțiri acoperite cu peri aspri, cu frunze păroase pe partea inferioară și cu flori galbene (Cytisus hirsutus). 3. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina dreaptă, cu frunze acoperite de peri și cu flori mici, galbene-aurii (Neslia paniculata). – Din rus., ucr. drok (confundat cu drob1).
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DROB1, (1), drobi, s. m., (2, 3), droburi, s. n. 1. S. m. Bucată, bulgăre mai mare de sare; p. gener. bucată mare și compactă din ceva. 2. S. n. Măruntaie de miel. ◊ Mâncare preparată din măruntaie de miel tocate, învelite în prapur și puse la cuptor. 3. S. n. (Reg.) Cutia teascului de vin. – Din bg., scr. drob.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de romac | Semnalează o greșeală | Permalink

DROB2, drobi, s. m. 1. Arbust din familia leguminoaselor, cu frunze trifoliate, cu flori galbene și cu fructele păstăi turtite (Sarothamnus scoparius). 2. Nume dat mai multor arbuști din familia leguminoaselor, cu frunze trifoliate, flori albe, galbene sau roșietice și fructe păstăi (Cytisus).Drob-de-munte = mic arbust cu ramuri lungi și subțiri acoperite cu peri aspri, cu frunze păroase pe partea inferioară și cu flori galbene (Cytisus hirsutus). 3. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina dreaptă, cu frunze acoperite de peri și cu flori mici, galbene-aurii (Neslia paniculata). – Din rus., ucr. drok (confundat cu drob1).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de romac | Semnalează o greșeală | Permalink

drob1 (bulgăre de sare, plantă) s. m., pl. drobi
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

drob2 (măruntaie de miel, mâncare, cutie a teascului) s. n., pl. dróburi
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DROB s. 1. v. bulgăre. 2. v. drobiță. 3. v. drobușor.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DROB s. v. coș, ladă, lemnul-bobului, salcâm-galben.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DROB1 ~i m. Bulgăre mare de sare. /<bulg., sb. drob
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DROB3 ~i m. Arbust din familia leguminoaselor având tulpina păroasă, frunze trifoliate, flori albe sau galbene și fructul în formă de păstaie. /<rus., ucr. drok
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DROB2 ~uri n. Fel de mâncare pregătită din măruntaie (de porc, de miel) tocate, cu adaus de condimente, înfășurate în prapur și date la cuptor. /<bulg., sb. drob
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DROB, (I 1, II) drobi, s. m., (I 2, 3) droburi, s. n. I. (De obicei determinat prin « de sare ») Bucată mai mare de sare; bulgăre. V. bolovan. Moș Luca, de te-a întreba cineva... de ce trag caii așa de greu, să spui că aduci niște drobi de sare de la Ocnă. CREANGĂ, A. 128. Trei iezi cucuieți, Ușa mamii descuieți, Că mama v-aduce vouă: Frunze-n buze, Lapte-n țîțe, Drob de sare În spinare. id. P. 20. Drobul se plătește o para oca. I. IONESCU, P. 36. ♦ (Regional, cu determinări) Bucată mare. Că și noi te-om dărui... La ispas Cu-n drob de caș. ȘEZ. XXIII 114. 2. (Adesea determinat prin « de miel ») Măruntaie de miel; mîncare preparată din măruntaiele de miel învelite în prapor și prăjite în tavă; (regional) cighir. Să tai mielul ăla al nostru și să-i mîncăm drobul. ISPIRESCU, L. 66. Dar apoi cozonacii... și plăcinta de drob ! CARAGIALE, O. II 341. ◊ (În comparații și metafore) La fîntînă, o babă, zbîrcită drob și uscată scîndură, turna apă într-un urcior. DELAVRANCEA, T. 28. 3. Cutia teascului de vin. II. Arbust din familia leguminoaselor (Cytisus hirsutus).
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

drob (bulgăre de sare, plantă) s. m., pl. drobi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

drob (măruntaie de miel, fel de mâncare, cutia teascului) s. n., pl. dróburi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

drob (-bi), s. m.1. Bucată. – 2. Bulgăre de sare gemă. – 3. Măruntaie de pasăre, și, în special, de miel. – 4. Fel tipic de mîncare, din măruntaie de miel învelit în prapur. – Mr. drob. Sl. drobĭ, cf. bg., sb. drob, rus. drobĭ „bucată” (Miklosich, Slaw. Elem., 21; Cihac, II, 102; Conev 43 și 90). Pentru semantism, cf. bg. drob „plămîn”, sb., cr., slov., ceh. drob „intestine”. Din sl. a trecut și în mag. darab, de unde dubletul dărab, s. m. și n. (Trans., bucată). – Der. drobină, s. f. (bulgăre de sare gemă), din sl. (bg.) drobina, sec. XVII; sdrobi, vb. (a sparge, a distruge; a toca, a pulveriza), din sl. s(ŭ)drobiti (cf. megl. drubesbg. drobiă); sdrobitor, adj. (care zdrobește); sdrobitură, s. f. (spărtură); sdrob, s. m. (fragment, rest).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

drob (-bi), s. m.1. Varietăți de arbust (Cytisus albus, Cytisus Heufellii, Cytisus hirsutus, Cytisus nigricans, Genista Tinctoria). – 2. Plantă (Neslea paniculata). – Var. drog. Rut., rus. drok (Candrea; Scriban), cu finala alterată, probabil prin influența cuvîntului anterior. – Der. drobișor (var. drobușor), s. m. (arbust, drob; Isatis tictoria; Genista tinctoria); drobiță, s. f. (Genista tinctoria); drobușoară, s. f. (arbust, drob).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

drob n. 1. bulgăre și în special bulgăre de sare (12—20 oca); 2. coșul teascului de vie; 3. Bot. V. drobiță. [Pol. DROB, bucată].
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

drob n. măruntaie (mai ales de miel): să tai mielul și să-i mănânc drobul. [Serb. DROB, intestine].
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink