DRAPERIE, draperii, s. f. 1. Perdea de stofă sau de catifea căzînd în falduri sau în cute bogate, așezată la o fereastră, la o ușă, la o nișă etc. Încăperea din fund... e despărțită... printr-o dublă draperie grea de brocat albastru. CAMIL PETRESCU, T. I 83. Prin draperii, lumina străbatea roșie-viorie. C. PETRESCU, A. 377. De partea de jos a deschizăturii, draperii de catifea de Utrecht... La ridicarea cortinei, draperia e dată într-o parte și în alta. MACEDONSKI, O. II 280. ◊ Fig. Suna susur de paseri în frunzișuri și-n lianele care atîrnau în draperii deasupra havuzurilor. SADOVEANU, Z. C. 276. Pe cer, amurgul mîndru își prinde draperia. NECULUȚĂ, Ț. D. 73. ♦ Stofă dispusă cu artă, în cute mari, care servește ca decor într-o sală, mai ales într-o sală de teatru. Sala este îmbrăcată cu un posomorît fel de doliu: păretele din dreapta, cel din stînga și podul cu o draperie neagră. NEGRUZZI, S. III 376. 2. (Arte plastice, teatru) Veșmînt (larg, cu multe cute) care îmbracă o statuie, personajele unui tablou sau pe actori în anumite piese. Draperiile de pe femei erau atît de măiestru răsucite de daltă, încît pare că sta să le scuture vîntul. GALACTION, O. I 122.