domnitor, ~oare [At: CORESI, EV. 192/30 / Pl: ~i, ~oare / E: domni + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care domnește Si: domn (2), stăpânitor, suveran. 3 sm (Spc) Titlu purtat de suveranul României între 1859 și 1881. 4 a (Îs) Familie (sau casă) ~oare Dinastie. 5 a (Îvr) Care dăinuie.